alexandru andries
Blues si mai liric
În loc sa fii frumoasa
Si sa-mi zâmbesti,
De câte ori vin acasa
Usa-n nas mi-o trântesti...
Spune-mi, ce-i cu tine draga,
De ce te superi asa de rau?
Am baut un paharel,
Unul singur, zau...
Las' ca stiu, asa esti tu,
Ma bagi în sicriu,
Desi zici ca nu, asa faci de când te stiu!
Ma-ntrebi ce-am facut cu banii,
De parca i-as fi zvârlit pe geam!
Pai, daca beam de toti banii,
Spune-mi, u-u-unde ajungeam?
Am doua's'cinci de lei - nici un leu în plus.
Ce-am facut cu ei?
Nu stiu, zau, s-au dus:
Aveam o suta, zau c-o suta aveam...
Aveam o suta, u-u-uite ca n-o mai am!
Mai bine lasa-ma sa dorm,
Ma simt minunat,
Scoate-mi cravata
Si-ajuta-ma s-ajung în pat!
Mâine dimineata
Am sa-ti promit lumea-ntreaga
Si am sa spun ca nu mai fac
Niciodata, draga...
Nu-l dau pe azi pentru miine
În fereastra-i cerul înramat,
În odaie am scaun si pat
Si pe masa alba, niste pâine...
Lucrurile-mi sunt în geamantan,
Praful nu l-am sters de-acum un an,
Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!
Calendarul din perete-i vechi
Si pe covorul vested, cu ciucuri neperechi,
Sunt firimituri uscate de pâine...
Am si doua crapaturi în geam
Si m-a parasit fata ce-o iubeam,
Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!
Ieri m-am întâlnit pe scari cu un om ciudat,
M-a-ntrebat:
"De ce te zvârcolesti noaptea în pat?
Stii, parchetul e subred, si se-aude pâna-n baie,
Îmi trezesti copiii care dorm în odaie,
dorm..."
Pe tavan un cerc e, de lumina,
N-am perdea la geam, luna mi-e vecina,
Si pe masa alba, niste pâine...
Singur când ramân, câteodata,
Mai mi-aduc aminte de-un nume de fata,
Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!
Rock´n´roll bolnav
Aseara m-am culcat perfect normal,
Azi-dimineata m-am trezit în ultimul hal...
M-am dus la doctor sa vad ce-mi spune
Si-am avut noroc, l-am prins în toane bune!
Mi-a zis : "Draga baiete, nu te speria,
Scoatem noi boala din dumneata!".
"Sora, te rog, fa-i o injectie,
Oriunde vrei si în orice directie,
Mai da-i sa ia si niste pastile
Si cheama-l înapoi peste doua-trei zile;
Daca dupa asta tot nu te simti bine,
O luam de la capat pâna iese din tine!"
Pastilele le-am aruncat,
Erau destul de verzi si-aveau un gust ciudat...
Injectia înca o mai am în mine,
Da-ncerc s-o scot cu sâmburi de masline!
Un singur lucru ma mai face bine:
S-ajung cât mai repede acasa la tine!
Vecinele mele 1,2,3
Cristina sta la etajul întâi,
Da' tine regim si manânca doar orez si gutui!
Angela locuieste la doi,
Sta toata ziua-n usa si-nvârte o mie de ploi!
Etajul trei e ocupat
De-o fata care are-un nume ciudat,
Nimeni nu stie precis cu ce se-ocupa ea;
O vad câteodata cum sta la fereastra si bea...
Apa!
La ultimul etaj, uite-acolo stau eu,
Da' pân-ajungi la mine, e foarte, foarte greu:
Pâna treci de unu,
Pâna treci de doi,
...
Am pneumonie
Am pneumonie,
Doctorul mi-a zis ca n-am...
Dar s-a uitat la mine
Cam cum te uiti tu pe geam,
De un' sa stie
De pneumonie?
Am vorbit cu-o sora,
Mi-a zis :"Nu stiu ce sa-ti zic!
Pentru pojar esti cam mare,
Pentru pneumonie esti mic,
Si ce-ti trebuie tie
Pneumonie?"
Militianul din colt
M-a privit cam încurcat:
Nu era sigur daca
Trebuie sau nu sa fiu arestat.
"Pentru pneumonie
Se da puscarie?"
M-a-ntrebat.
Am citit într-o carte
Despre "cum sa ne-ngrijim"
Ca pneumonia
Facea ravagii în celalalt regim:
Din trei în trei sicrie,
O pneumonie!
Tare, tare mi-e frica,
Desi-am pasit într-un nou cincinal,
Din vechiul regim sa nu fi ramas urme
Nelichidate total
Si-n special mi-e mie
De pneumonie!
VALI STERIAN
Anotimpuri
A venit iarna-ntr-o zi - Era de asteptat -
N-ai vrut s-o primesti in casa, ea tot a intrat.
A venit iarna subit intr-o dupa-amiaza,
Aveai gandul ratacit, mintea nu prea treaza.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine, Anotimpuri care-asteapta s-auzi si de bine.
A venit iarna din nou pentru-a cata oara?
Ca o alba amintire pentru primavara.
A venit iarna discret, ca din intamplare,
A venit iarna sublim ca o taina mare.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine, Anotimpuri care-asteapta s-auzi si de bine.
A venit iarna si esti tot nedumirit:
Sa te bucuri sau s-astepti pana la sfarsit...
A venit iarna si-ntreaba nevinovata:
"Nu stii unde sant zapezile de altadata?"
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-asteapta s-auzi si de bine.
Cintec de leagan
Copile, ziua ta s-a nascut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineata, cand zorii se zbat
Peste lumea in care ai intrat.
De-atunci lumina nu mai e aceeasi
Pe care o stiu de demult
Si nici pamantul nu mai e acelasi
Chiar daca e totusi pamant.
Copile, tu nu stii mai nimic despre viata
In care ti-a fost dat sa intri mai curat
Ca lumina ce-si curma aripa
Peste umbra eternului pacat.
Drumul tau abia acum incepe
Cand e ziua ta intai pe pamant
Si tu, copile, nici nu stii ca drumul
E lung din pamant in pamant.
Tu, copile, dormi acum in pace
Caci mama vegheaza la somnul tau bland
Lumina pentru tine e lumina,
Pamantul va fi iar pamant.
george topirceanu
In jurul unui divort
Mișu St. Popescu vrea sa divorțeze.
Lung prilej de vorbe și de ipoteze !
Unii spun ca Mișu singur e de vina,
Ca la ei în casa n-a fost zi senina.
Ca nu poate nimeni sa-i mai intre-n voie
Și-a avut norocul de-a gasit pe Zoe,
Care-i rabda toate de când l-a luat.
Ca desigur alta nu l-ar fi rabdat
Nici macar o luna, însa biata fata
Este bunatatea personificata !
Ca-nainte Zoe pâna nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flacau...
Goldman de la Credit... Guța Popândau,
Angrosist de vinuri, — o partida rara
Și cu care Mișu nici nu se compara —
Toți cu situații și destul de "bine",
Refuzați de dânsa, ca sa ia... pe cine !
Ca saraca Zoe când l-a cunoscut
Era fara slujba și dator vândut.
Ca de-atunci încoace ea zadarnic spera,
Ca el n-are-n casa nici o maniera,
Nu respecta seara orele de masa,
Rareori cu leafa nimerește-acasa,
Frecventeaza cele mai de jos localuri
Și se ține noaptea numai de scandaluri...
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Mișu St. Popescu este imoral !
Parca ea nu știe ca, de-acum un an,
Dumnealui se ține cu madam Vârlan?
O caricatura... un chibrit... o aia
Cu piciorul mare și c-un par cât claia,
O mahalagioaica... Afectata... rea, —
De se mira lumea: ce-a gasit la ea?
Alții spun ca totuși nu-i de vina el,
Ca din contra, Mișu e un soț model,
Însa ea, Popeasca, este o ingrata.
C-ar fi stat și-acuma tot nemaritata,
Daca din pacate nu s-ar fi gasit
Un neghiob ca Mișu, un îmbrobodit...
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un var de-al lui
Care-avea la dânșii casa cu chirie.
Ca vorbeau adesea la bucatarie,
Mai cu seama ziua când trecea la masa.
Ca duduca Zoe scutura prin casa
Și — nu zice nimeni ca era bigota —
Însa franțuzește nu știa o iota !
Ca gasind odata niște carți franceze,
A rugat pe Mișu "s-o inițieze"...
(Promitea fetița !) Tot așa mereu,
Azi o sarutare, mâine... mai știu eu?
Ba cu franțuzeasca, ba cu scuturatul,
Pâna când la urma a-ncurcat baiatul !...
Toate astea însa la un loc denota
C-a luat-o goala, fara nici o dota.
Trei perechi de case? Știe Dumnezeu...
Trei perechi de mofturi ! — N-o spun numai eu.
Întrebați pe Lambru, pe madam Palade
(O persoana-n vârsta, foarte cumsecade)
Și pe toata lumea care-o cunoștea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...
El putea desigur altfel sa se-nsoare, —
Dar în loc sa-i fie recunoscatoare,
Sa-l respecte-n casa și sa-l menajeze,
Dumneaei, din contra, ține sa dicteze !
Mișu nu e liber nici macar un pas,
Toata lumea vede ca l-a dus de nas.
Dar în schimb, firește, ea, de la-nceput
Fara nici o jena a facut ce-a vrut.
Seara, când o cauți, pleaca la cucoane,
Ziua se ocupa numai cu romane,
Iar bucatareasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mâna, pâna când și cheia
De la magazie și de la dulap, —
Care va sa zica și-a facut de cap.
Alții spun ca Zoe, la madam Lipan,
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —
Flutur de saloane, mare pușlama.
Ca-ntre ei desigur exista ceva,
Fi'ndca ea-ntr-o clipa de sinceritate
A scapat o vorba la madam Stamate:
"Ah, ma chere, ce nobil și distins baiet !..."
Iar madam Stamate n-a ținut secret,
Și-i destul sa afle câteva persoane...
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a facut pesemne lui o anonima
Unde iscalise doar atât: „Cu stima..."
Și-i scria acolo — spun din auzite —
Ca „madam Popescu prea se compromite..."
Dar el n-a citit-o, nefiind francata.
Și-a trecut și asta.
În sfârșit, odata
Trebuind sa plece Mișu la Vaslui
Pentru niște case, — un amic de-al lui,
Unul de la Banca, l-a pornit cu sila
Sa ia trenul numai pâna la Chitila
Și sa stea acolo tocmai timpul strict,
Ca sa-i poata prinde în flagrant delict...
Ca venind Popescu și vazând lumina,
A intrat în curte tocmai prin gradina
Și batând la ușa care da-n salon,
Cineva din casa i-a strigat: "Pardon !"
Zoe sta de vorba, nici nu s-aștepta
(Ca era devreme... zece și ceva)
Și crezând ca-i mâța sau vrun alt ecou,
Când vazu ca-i Mișu, a ramas tablou,
El paru deodata foarte încântat.
— Ma iertați — le zise — ca v-am deranjat !...
Puse-apoi paltonul peste geamantan
Și venind cu-ncetul catre Damian
Care sta sa plece, zise: — "Buna seara.
(Damian atuncea s-a facut ca ceara.)
Nu mai stați de vorba? Poate ca ți-e somn...
Te grabești prea tare, mult stimate domn !"
Și zicând acestea cu o voce calma,
Vru sa-l ia de guler și sa-i dea o palma.
— "Domnule Popescu... nene ! stai un pic...
Pe parola noastra ca n-a fost nimic !...
Damian, saracul, nu știa ce zice, —
Dar gasind la urma un moment propice,
Când vazu ca treaba tot mai rau se-ncurca,
A fugit...
Iar soții se certara furca.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "draga",
Socotind ca astfel va putea s-o dreaga,
Dar la urma urmei, ca sa-l deie gata,
A-nceput sa faca, ea, pe suparata.
Ca odinioara l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar așa mojic...
Și-ntorcând o clipa capul îndarat,
I-a strigat din ușa: — "Te-ai prostit di tat !..."
Toate astea însa n-au nici un temei,
Ca nu știe nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toata lumea a putut sa-i vada
Amândoi alaturi, braț la braț, pe strada...
Ei, și știți, aseara, dupa ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tanțica de la Procopoaia
Când s-a dus sa-i ceara un model de șorț?...
Ca madam Popescu nu mai da divorț.
MARIN SORESCU
Daca te-ntâlnesti cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Daca te-ntâlnesti cu un munte,
E semn rau, ajungi în scaun.
Daca te-ntâlnesti cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Daca te-ntâlnesti cu un melc,
E semn rau, ajungi în melc.
Daca te-ntâlnesti cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Daca te-ntâlnesti cu o fata de masa,
E semn rau, ajungi în sertar.
Daca te-ntâlnesti cu un sarpe,
E semn bun, moare si tu ajungi în rai.
Daca sarpele te-ntâlneste pe tine,
E semn rau, mori si el ajunge în rai.
Daca mori,
E semn rau.
Fereste-te de acest semn
Si de toate celelalte.
MARIN SORESCU
Spinzuratul
Mitrele, ori de câte ori se certa cu muierea,
Îsi lua betele sa se spânzure în vale la salcii;
Sa vada si ea, fir-ar a relelor,
Ce-nseamna el în casa asta, na!
Sariti lume, striga Leana. Nea Dumitre, Nea Ioane,
Duceti-va, dati fuga-n vale dupa al nebun.
T;icu, Bag’Sama, Cazaca, Mitranoaia, tot catunul
Se strângea la panorama.
Mitrele mergea înainte, considerându-se de pe
Acum mort,
Vedea negru-naintea ochilor si astepta sa sune
Goarna de apoi
Pe podul lui Giurca.
Spânzuratorile lui fiind mai dese în anii de seceta
Si saracie,
Îndulceau întrucâtva atmosfera,
Adica n-o fi nici dracul chiar atât de rau,
Nu moare omul cu una cu doua nici de foame, nici de nimic.
Nu va uitati la Mitrele?!
Ajunsese sa fie dat exemplu de longevitate.
Lega betele înflorate, tesute cu drag de muiere, asta
El o uita întotdeauna,
Trebuia sa-i aduca ea aminte, cu târnul,
Le înnoda de-o creanga, scuipa spre Leana si-si
Baga capu-n streang.
Când îsi da drumul, altul, suit din vreme pe salcie,
Jap! Cu securea taia ori creanga, ori betele si
Spânzuratul buf jos.
Leana venea repede cu galeata de apa rece de la
Fântâna si turna pe el, sa-nvie.
Conta cât era de mort: alteori numai îi dadea de baut din cauc.
Da’ sa-l mai fi lasat fa o târa s-atârne, se vaieta una,
Sa fi apucat macar sa scoata limba, asa veniram degeaba,
Aoleo, mi-o fi dat si laptele în foc.
Ma, omul lui Dumnezeu, îl încuraja T;icu pe Mitrele, care
Se arata mahmur ca Lazar dupa înviere, nu stia ce
Atitudine sa ia,
Îi era rusine si necaz, toti ne mai certam cu muierile,
Alaltaieri io nu i-am aruncat alei mele masa-n batatura?
Nu mi-a facut mâncare buna; am luat masa de margini,
Cu tot ce era pe ea
Si-am dat-o zdup! peste prispa. Pai ce, cu mine sa nu se puna.
Muierii nu trebuie sa-i versi laptele-n pasat.
Dar ce, sa ma omor? Mai bine o fac vânata pe ea.
- Ăsta cu spânzuratul lui a ciuntit toate salciile –
Râdea unu’.
- Oricum, de murit în pat n-o sa moara.
- Cine stie ce-o fi în casa lui, de-ajunge el pâna acolo.
- Da’ din ce va luarati, fa, întreba Veta.
- Ei lasa, ce sa mai… hai omule acasa!
Mitrele se scutura de paie si pornea bombanind pe
Coasta-n deal,
Leana mergea în urma cu vadra de apa-n cap.
Noi copiii ramâneam ultimii la salcii,
Ne-ar fi placut sa vedem un om spânzurat si sa ne speriem.
Unii dintre noi de-abia asteptau sa se faca mari si sa-si puna streangul de gât
Ca sa se strânga lumea si sa vada cum o fac ei pe grozavii,
Morti si cu ochii beliti.
Cine spunea asta acasa se pomenea cu palma peste gura:
- Ma, zaltatule, tu stii ce lozasti?
I-auzi la astia mici, altceva mai bun n-are de-nvatat de la ai mari!
NICU ALIFANTIS
Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu
Si-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
<
Fiori prin mine umbla
Si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra
Sa redevii fiinta
>
Flamînd de iubirea intreaga
Pe vremi cu amurg mohorît
Cînd zorile noaptea-si dezleaga
Ma satur cu-o umbra si-atît
Ma satur cu-o umbra si-atît
Si sufletul meu te mai roaga
Magnetic catarg doborît
Tu umbra tacuta si draga
Aseaza-ti fularul la gît
Aseaza-ti fularul la gît
O umbra se închide în mine
O umbra prin mine trecu
E-atîta de rau ca e bine
E-atîta de mult daca e nu
Bocovia-si iese din sine
Si rîde in "a" si în "u"
O umbra în viata ma tine
Si umbra aceea esti tu
Si umbra aceea esti tu
Rar
Singur, singur, singur,
Intr-un han, departe
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur...
Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Si de-atita vreme,
Nu stie de mine,
Nimeni, nimeni, nimeni...
Tremur, tremur, tremur,
Orice ironie
Va ramine voua
Noaptea e tirzie,
Tremur, tremur, tremur...
Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-o sa ma mai cheme
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...
Singur, singur, singur,
Vreme de betie
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...
Daca tu ai disparea
Daca tu ai disparea
Intr-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
As pleca mereu pe mare.
Cu un sac intreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea miini mele.
Lucru lung si monoton
Sa te inviez femeie
Eu bolnav Pygmalion
Hai si umbla Galatee.
Daca tu ai disparea
Fir-ar moartea numai viata
Dulcea mea, amara mea
As pleca in tarm de gheata.
Sa te fac din turturi mici
Sa te-mbrac in promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Ori si unde o sa-ti placa.
De-ai cadea intr-adevar
In momentul marii fringeri,
As veni la tine-ncet
Sa te recompun din ingeri.
Si pe urma voi pleca,
Umilit si iluzoriu,
Unde este casa mea,
O mansarda-n purgatoriu.
Daca tu ai disparea
Si din risu-mi si din plinsu-mi
Te-as gasi in sinea mea,
Te-as cladi din mine insumi.
A enit toamna
A venit, a venit toamna , acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine , mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad , uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pan' la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain ,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare
